EXTRASE DIN PRESA NAŢIONALĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ
ARTICOLE SI INTERVIURI
IMPRESII DIN PUBLIC
1. Extrase din presa naţională şi internaţională
„Mozart, Giordano, Boito, Rachmaninov, Chausson, Obradors, Enescu, compozitori ce impun interpreţilor o tehnică vocala deosebită, inteligenţă şi o cultură vastă pentru a realiza dificilul discurs muzical-dramaturgic, a fost repertoriul sopranei Cristina Radu, prezenţa diafană şi sensibilă, ce a determinat publicul la binemeritatul „Bravo!” (Alexandra Mircea – „Serate muzicale”, Ararat nr.7 (268)/ 1-15 aprilie 2003)
„Soprana Cristina Radu ne-a convins că poate interpreta cu inteligenţă şi atentă cunoastere şi înţelegere stilistică atit opusuri clasice sau romantice, cît şi lucrari moderne, glasul său frumos, condus cu expresivitate şi siguranţă, aducind un plus de frumuseţe.” (Anca Florea – „Concursul Paul Constantinescu şi ansamblul Profil”, Curentul – 8.04.2003)
„Soprana Cristina Radu şi flautistul Cătălin Opritoiu, integraţi într-un discurs orchestral pendulind între sonoritati tragice şi luminoase de o superbă frumusete melodică, au reuşit sa ne furnizeze momente de reala încîntare estetică.” (Vasile Donose – „Concertul orchestrei de cameră Philarmonia’’, Cronica romană 10.05.2003)
„Cristina Radu pare a fi o Donna Elvira ideală. Calităţile sale vocale o ajută din plin, iar inteligenţa o indrumă spre versatilitate în orice partitură pe care o interpretează. Succesul său ca soprană dramatică mozartiană nu face decît sa confirme un început strălucitor de carieră.” (Valentina Sandu-Dediu – „Tineri în profil. Compozitori şi soprane”, Romania literară nr.25/ 25 iunie – 1 iulie 2003)
„O interpretare vocală şi scenică demnă de nota bene! Am cunoscut o Norină pasională, am descoperit o Norină revoltată ce aduce replica la rang de sentinţă. Vocea a reflectat în mod pregnant, cu putere stările sale interioare.” (Gabriela Banu – „Comedia se realizeaza sub doua baghete regizorale”, Gazeta de Transilvania, Brasov 27-28 martie 2004)
„But it is over the characters of Clorinda in Cenerentola and Norina in Pasquale that the magician’s wand has passed, for both are played by Cristina Radu. When, in the near future, La Radu is being fought over by La Scala, the Met and Covent Garden, we happy few in Malvern will be able to say: Ah, but we saw and heard her first.” (Henry Ford – „La Radu – we saw her first”, Herefordshire 2 June 2004) – http://archive.thisisherefordshire.co.uk/2004/5/27/18489.html
„În rolul Leila, tânara soprană Cristina Radu s-a aflat la cea mai bună prestaţie a sa de pâna acum, demonstrând că se preocupă continuu de îmbunătăţirea condiţiei tehnice, suport indispensabil punerii în valoare, afirmării depline a calităţilor vocale: timbru placut, cu înveliş preţios, cu eclat pe întreg ambitusul.” (Costin Popa – „Desenând cu braţele”, Melos – martie 2005)
„Pentru vocea sopranei Cristina Radu a sosit timpul unor zboruri mai ample. Apreciata solistă a Operei din Braşov are, ca prestanţă şi naturaleţe a cîntului, disponibilitatea de a se confrunta cu importante roluri mozartiene, Fiordiligi, Donna Elvira spre care îşi îndreaptă atenţia. Înconjurata de afecţiunea publicului, ascensiunea carierei sale îşi relevă valenţele spre un succes neîndoielnic pentru care, cu voinţă şi inteligenţă, se indreaptă.” (Grigore Constantinescu – „Adevarul”, 2 iulie 2005)
„Die Rolle seiner Gemahlin (Grafin Almaviva) sang Cristina Radu. Bei ihrem innig gesungenen Selbstmitleid am Beginn des zweiten Akts, die Cavatine ‘Porgi amor’, wusste sie mit wohlklingendem Sopran den Opernsaal zu fullen. Besonders schon waren das Brief-Duett ‘Che soave zefiretto’ im dritten Akt.” (Georg Kirschner – „Die Hochzeit des Figaro”, Waldkraiburger Nachricker 11.05.2006)
„Gut besetz war die Rolle der Donna Elvira, die Don Giovanni liebt und von ihm aufs Ubelste getauscht wird mit Cristina Radu. Sie gab der Figur ein wurdevolles Profil und eine klare Stimme.” (Gabriele Muller – „Don Giovanni in der Stadthalle”, Leonberger Kreiszeitung 13.05.2006)
.
„După această mică bijuterie bartokiana, pe scenă a intrat soprana Cristina Radu, acompaniată alternativ de pianiştii Corina Raducanu şi Eugen Dumitrescu în interpretarea a „Sept Chansons de Clement Marot” op.15 (şapte lieduri pe versuri de Clement Marot) scrise de George Enescu. Incantatoare au fost căldura vocii şi nobleţea atitudinii scenice a Cristinei Radu, care împrumută din tradiţia marilor soprane ale vechii generaţii. Solistă a Operei din Braşov, doamna Radu a abordat aceste 7 lieduri cu intimitatea adecvată genului şi textului. Fineţea portamentelor şi vibrato-ul folosit cu atenţie, dar fără artificialitate, au adăugat un plus conţinutului emoţional al acestor lieduri. Cu dicţia sa excelentă, doamna Radu a permis cunoscătorilor de limba franceză să cunoască frumuseţea textului, iar pentru cunoscătorii de alte limbi străine, zambetele cântăreţei au reuşit să aducă lumină în povestea depănată de către „les chansons”. De apreciat a fost şi capacitatea Cristinei Radu de a sugera forţa fără a forţa nimic. Prin inteligenţa cu care a utilizat atacurile, vibrato-ul şi nuanţele, dumneaei a transmis energia muzicii mult mai eficient decât daca ar fi făcut exces de aceste procedee, o capcană pe care, din păcate, destule cântăreţe nu reuşesc să o evite.” (Oliviu Constantinescu, “Euphonia” Revistă de cultură muzicală editată de Filarmonica din Piteşti, nr.1, Anul I, septembrie 2010 http://www.bitpress.ro/articole/cultura/5438/cronica-muzicala.-raluca-voicu-arnautoiu-pe-scena-filarmonicii-pitesti.html)
.
„Foarte apreciată a fost interpretarea rolului Margaretei de către Cristina Radu. A întruchipat cu măiestrie şi o emoţie deosebită fata nevinovată îndrăgostită, înşelată apoi, gradând până la disperare şi nebunie. A impresionat de asemenea frumoasa ei voce de soprană, în interpretarea diferenţiată a ariei Margaretei la vârtelniţă, în coloraturile realizate cu multă lejeritate în Scena bijuteriilor şi de asemenea în încântătoarele duete de dragoste cu Faust. În scena finală, s-a prezentat cu voce amplă, ca o mare cântăreaţă de operă, demonstrând că ar putea aborda de asemenea Verdi sau Puccini. În concluzie, o seară de operă reuşită, captivantă, răsplătită la final cu multe aplauze.” („Sehr erfreulich war auf die Vorstellung von Cristina Radu als Margarete. Äußerst agil und emotional spielte sie das unschuldig liebende Mädchen und die Betrogene bis hin zu Verzweiflung und Wahnsinn. Dabei gefiel auch ihre schöne Sopranstimme sehr gut, so zum Beispiel in ihrer differenzierten Interpretation der Arie am Spinnrad, den mit Leichtigkeit ausgeführten Koloraturen in der Juwelen-Szene und auch den bezauberenden Liebesduetten mit Faust. In der Schlussszene schließlich präsentierte sie sich mit kraftvoller Stimme nochmals als große Opernsängerin könnte. Alles in allem also ein gelungener, packender Opernabend, für den es zum Schluss viel Beifall gab.”) – (Pirmasens, martie 2011 – „Packende Oper mit schönen Stimmen. Gounods „Faust” in gekürzter Fassung glänzt besonders durch die Gesangsleistung”).
.
„Publicul îl întâlneşte mai întâi pe bătrânul Faust, interpretat de Liviu Iftene, care de la prima notă modelează partitura cu desăvârşită implicare – dând astfel tonul pentru colegii săi. Ca prezenţă scenică nu este cu nimic mai prejos adversarul lui, Dan Popescu, în rolul lui Mephisto. Un adevărat eveniment însă: Cristina Radu în rolul Margaretei. Iar Adrian Mărcan conferă cu măiestrie partiturii lui Valentin ceva eroic prin timbrul său de oţel.” („So erleben die Besucher mit Liviu Iftene zunächst den alten Faust, der von der ersten Note an die Partie mit vollem Einsatz gestaltet – und damit für seine Kollegen die Richtung vorgibt. Von der Bühnenpräsenz her ist ihm sein Gegenspieler, Dan Popescu, als Mephisto ebenbürtig. Ein echtes Erlebnis: Christina Radu als Margarete. Und Adrian Marcan gibt mit stählernem Timbre der Partie des Valentin gekonnt etwas heldenhaftes.” (Kurt Feichtinger – „Starkes Ensemble im Bilderbuch. Der Star ist die Musik: Die Staatsoper Brasov spielt Charles Gounods “Faust” im Haus der Kultur” – OVB online, 30.03.2011/ http://www.ovb-online.de/kultur/starkes-ensemble-bilderbuch-1182259.html)
.
„Sambătă 12 martie, am asistat la Opera Braşov, la un spectacol cu totul special cu opera „Faust” de Charles Gounod. A fost o seară de neuitat şi indrăznesc să afirm că acest spectacol ar fi făcut faţă, fără nici o problemă, pe oricare din marile scene ale lumii. (…)Protagoniştii au cantat admirabil, fiecare perfect ales pentru rolul său: Liviu Iftene – Faust, Dan Popescu – Mefisto, Adrian Mărcan– Valentin, Gabriela Hazarian – Siebel, Sonia Hazarian– Martha. Am lăsat la urmă pe Cristina Radu, in rolul Margaretei, ea fiind revelaţia serii: o voce de mare calitate, condusă cu inteligenţă, sensibilitate şi rafinament. La aceste calităţi, care fac din ea o adevărată muziciană (ea cantand in egală măsură repertoriul vocal-cameral), se adaugă o prezenţă scenică plină de farmec, permanent expresivă.” (Liliana Iacobescu – Actualitatea Muzicală, nr.4, aprilie 2011, pag.8) http://www.ucmr.org.ro/Texte/AM-2011-04.pdf
2. Articole si interviuri
Christine Chiriac – “Wahre Kunst ist lebendig”. Ein Gespräch mit Opernsängerin Cristina Radu (interviu publicat in Karpatenrundschau – Kronstadter Wochenschrift, 11.11.2010)
Oliviu Constantinescu - ”Raluca Voicu-Arnautoiu pe scena filarmonicii din Pitesti” (Cronica muzicala aparuta dupa concertul sustinut la Pitesti, 2010)
Henry Ford – “La Radu – We saw her first” (Henry Ford – in Hereford Times/ Herefordshire 2004)
Kurt Feichtinger – “Starkes Ensemble im Bilderbuch. Der Star ist die Musik: Die Staatsoper Brasov spielt Charles Gounods “Faust” im Haus der Kultur” (OVB online, 30.03.2011)
“FAUST la Braşov” (Liliana Iacobescu– Actualitatea Muzicală, nr.4, aprilie 2011, pag.8)
Le Nozze di Figaro “O stare de gratie” (Laurian D.Panoiu, Orasul Brasov, Cronica online 27.03.2012)
“Ein Event an der Kronstädter Oper. Cristina Radu gab in „La Traviata“ souveränes Debüt” (Christine Chiriac – ADZ Allgemeine Deutsche Zeigtung, Kultur, Sammstag 28.04.2012)
“Un di felice, eterea” (Laurian D.Panoiu, Orasul Brasov, Cronica online 24.04.2012)
FAUST LA BRASOV | Liliana IACOBESCU (Actualitatea Muzicală, nr.4, Bucureşti, aprilie 2011, pag.8)
Sambătă 12 martie, am asistat la Opera Braşov, la un spectacol cu totul special cu opera „Faust” de Charles Gounod. A fost o seară de neuitat şi indrăznesc să afirm că acest spectacol ar fi făcut faţă, fără nici o problemă, pe oricare din marile scene ale lumii. Să incepem cu regia, semnată de Cristian Mihăilescu, tot timpul captivantă şi cu o notă de modernitate. S-a cantat in limba franceză, dar, deasupra scenei, puteam citi in limba romană intreaga desfăşurare a dramei.Dirijorul Traian Ichim a condus cu mană sigură orchestra, care a sunat foarte bine. Corul şi baletul au fost la inălţime, ca şi costumele. Protagoniştii au cantat admirabil, fiecare perfect ales pentru rolul său: Liviu Iftene – Faust, Dan Popescu – Mefisto, Adrian Mărcan– Valentin, Gabriela Hazarian – Siebel, Sonia Hazarian – Martha. Am lăsat la urmă pe Cristina Radu, in rolul Margaretei, ea fiind revelaţia serii: o voce de mare calitate, condusă cu inteligenţă, sensibilitate şi rafinament. La aceste calităţi, care fac din ea o adevărată muziciană (ea cantand in egală măsură repertoriul vocal-cameral), se adaugă o prezenţă scenică plină de farmec, permanent expresivă.Opera Braşov merită toate felicitările, cu atat mai mult cu cat se ştie cu ce efort imens, cu cate sacrificii se realizează montarea unui spectacol, mai cu seamă in momentele de criză!
LE NOZZE DI FIGARO – O stare de grație | Laurian D.Panoiu, Orasul Brasov 27.03.2012
(Cronica online: http://orasul-brasov.ro/o-stare-de-gratie/)
Da! O altă stare de grație s-a întâmplat la Brașov! Locul? Sala Operei (cum ne-am obișnuit). Data? Sâmbătă, 24 martie, începând cu ora 18.30. Acolo și atunci, a început spectacolul cu opera Nunta lui Figaro (Le nozze di Figaro, în original) compusă de Wolfgang Amadeus Mozart, pe un libret de Lorenzo da Ponte (cel care a scris și libretele operelor Cosi fan tutte și Don Giovanni, ale aceluiași geniu austriac), dupa comedia cu același nume a scriitorului clasic francez Pierre Caron de Beaumarchais. Sala plină (către arhiplină), deci iar în jur de 400 de concitadini și cetățeni ai (cel puțin) unui oraș din apropiere (15 km vest), favorizați ai sorții. Semnificativ este faptul că biletele pentru această reprezentație s-au terminat cu zece zile înainte! Putem aproxima, fără eroare, că cererea a depășit cu mult capacitatea sălii! Motivul acestui interes de excepție? Distribuția, dirijorul, corul și orchestra, regia și compozitorul, erau un ”CEC în alb” în acest sens. Iar cei care l-au acceptat (cecul) n-au greșit. A fost un spectacol strălucitor!
Uvertura operei reprezinta ea însăși o lucrare de sine stătătoare, ce se află în repertoriul orchestrelor simfonice din întreaga lume. Sâmbătă seara, ea a fost admirabil interpretată de orchestra operei sub bagheta dirijorului german Henri Bonamy.
Ladies first:
Despre Anda Pop am scris, scriu și nu cred că mă voi opri vreodată în a scrie și a spune că, există pentru a ne încânta, prin simpla prezență și cu vocea ei minunată. Ea e Cio Cio San, Mimi și în aceeași măsură, Contesa Almaviva.
Lăcrămioara Schuller a fost Susana, aleasa inimi lui Figaro, o interpretare și mișcare scenică, excelente.
Cristinaaaa Raaaduuu! La al doilea debut în acest an, după cel din Contesa Maritza, în Cherubino. Calitățile vocii sale nu erau un secret pentru clienții fideli ai Operei brașovene (Micaela în Carmen, o Margareta superbă în Faust). A intrat atât de bine în ”pielea” puberului mozartian încât ne va fi greu să ne obiectivăm și să facem abstracție în viitorul imediat (știu ceva dar nu spun), de performanța de sâmbăta trecută!
Cristina Roșu, o Marcelina plină de umor, perfect integrată între don Bartolo și don Basilio.
Barbarina? O surpriză mai mult decât plăcută! Alina Ichim! Am recunoscut aceea prezența agreabilă care animă scena odată cu apariția corului, în celelalte reprezentații! Excelentă interpretare a ariei Barbarinei!
De menționat și duet-ul ”celor două tinere”, Andromeda Nemes și Iulia Pârlea.
Personajele masculine? Cu ceva timp în urmă, despre Adrian Mărcan, ziceam că el e Figaro. Iată că poate fi, cu același har, și contele Almaviva. Interpretare impecabilă, prezență scenică impunătoare și dinamică, este favoritul incontestabil al publicului.
Cristian Fieraru (Figaro), voce sigură, talent actoricesc remarcabil, a fost cel care a dat glas cunoscutelor arii ale lui Figaro, ”Non piu andrai farfallone amoroso” și ”Se vuol ballare, signor contino”.
Ștefan Schuller, Cristian Dicu, Paul Tomescu (debut în rolul grădinarului Antonio) și Mugurel Oancea, au întregit o distribuție de zile mari și un spectacol, cum spuneam, strălucitor.
La finalul spectacolului, împreună cu minunații artiști de pe scenă, a fost omagiată și răsplătită cu aplauze și doamna Carmen Dobrescu, cea care a semnat regia spectacolului.
Va urma o primăvară plină de promisiuni și surprize pentru iubitorii scenei lirice brașovene. Se cuvine să fim din nou recunoscători maestrului Cristian Mihăilescu, pentru instituția pe care a creat-o (practic) și ne-a lăsat-o, OPERA BRAȘOV.
UN DI FELICE, ETEREA | Laurian D. Panoiu, Orasul Brasov,24.04.2012
(Cronica online: http://orasul-brasov.ro/un-di-felice-eterea/)
A fost într-adevăr o zi, mai bine zis o seară, imaterială. Sâmbătă, 21 Aprilie 2012, TRAVIATA de Giuseppe Verdi pe scena Operei din Braşov. Eram avizaţi, noi spectatorii, că va fi un spectacol de neratat. Afişul era mai mult decât elocvent: Marius Manea – Alfredo, Adrian Mărcan - Germont, Carmen Topciu – Flora, Marian Rește – Doctorul Grenvile şi, mai ales, debutul CRISTINEI RADU, în Violetta. Am scris cumva cu majuscule? Se pare că da. Anticipez, pentru că n-are nici un rost să menţin suspansul.
Despre operă, una din capodoperele geniului italian, să spunem că a avut premiera absolută la 6 martie 1853, la Veneţia, pe scena teatrului La Fenice şi că, prima reprezentaţie „ nu s-a bucurat de o primire favorabilă”. Motivul principal al acestei reacţii a publicului vremii s-a datorat caracterului cu totul neobişnuit al lucrării. Pentru prima dată erau aduse pe scena genului figuri contemporane. (În secundar, se mai aminteşte şi de o distribuire nefericită in rolul Violettei, a unei soliste a cărei prezență fizică era departe de constituția mai degrabă firavă, a personajului). Libretul operei, scris de Francesco Maria Piave, are la bază romanul lui Alexandre Dumas-fiul, Dama cu Camelii. Ca şi în cazul altor opere, Traviata a depăşit cu mult faima genului literar, a cărei acțiune a împrumutat-o. Subiectul se centrează pe figura Violettei, o curtezană în Parisul mijlocului de secol XIX, care, odată ce întâlneşte dragostea adevarată, se transformă radical, renunțând la viața agitată și plină de plăceri facile, precum și la întreaga avere, pentru acest ideal. Urmărită de trecut și cedând presiunilor și prejudecăților societății, reprezentată de bătrânul Germont, măcinată de o boală, pe atunci necruțătoare, se stinge în final, palidă consolare, în brațele iubitului. Subiect generos, iar muzica, prin frumusețea ei, reușește să evidențieze toate stările sufletești prin care trece personajul.
Violetta Valery a fost interpretată magistral sambătă seara de soprana CRISTINA RADU! Captând privirile prin simpla apariție, grațioasă pănă la levitație, cu o gestică aristocratică, princiară, beneficiind din plin de înnoirea costumelor (trei rochii fastuase, pentru primele două acte), CRISTINA RADU a fost încântătoare. În privința performanțelor vocale, mie (un amator, desigur, dar un admirator fanatic al operei) mi s-a părut impecabilă, acordând atenție fiecărei note, fiecărei nuanțe menită să exprime o stare de spirit, de la exuberanță la disperare, de la fericire la resemnarea deplină, în fața destinului fatal. De la Brindisi, duetul Un di, felice, eterea, și aria E strano (un adevărat tur de forță), toate într-o gamă optimistă, trecând prin dramatismul duetului Violetta – Germont (la superlativ Adrian Mărcan), trăind umilința din finalul actului II și prin disperarea sfâșietoare a ariei Adio del passato, toate și-au găsit întruchiparea strălucită în CRISTINA RADU. Merită să menționez că, am surprins o persoană ( reprezentantă a sexului frumos) din public, atât de emoționată de sensibilitatea interpretării, încât și-a șters câteva lacrimi rebele de pe obraz, în final. Cu siguranță, un merit important la acest succes a avut ”Asistenta de regie”, Valentina Mărgăraș.
Ar fi nedrept să uităm să-i menționăm pe Marius Manea, Carmen Topciu, Marian Rește și toți cei care, împreună cu corul și orchestra Operei dirijate de Traian Ichim, au contribuit la un spectacol de neuitat. Aplauzele nesfârșite din final, au fost un elogiu, în egală măsură și pentru scenografia semnata de Rodica Garștea și regia lui Dumitru Tăbăcaru.
Liliana Iacobescu - Un nou succes al Operei din Braşov
Sâmbătă, 21 aprilie 2012, a avut loc la Braşov spectacolul „Traviata”, dirijor Traian Ichim, regizor Dumitru Tăbăcaru. Este necesar să spunem, dintru început, că am trăit o seară memorabilă, acest spectacol înscriindu-se printre cele mai reuşite ale Operei din oraşul de la poalele Tâmpei. Începând cu decorurile, simple, dar sugestive, aparţinând Rodicăi Garştea, cu coregrafia, datorată Nerminei Damian, cu regia admirabilă, şi terminând cu soliştii, întregul „arsenal”, ce se pune în mişcare pentru o seară de operă, merită lauda şi aprecierea noastră.
Soliştii au fost la mare înălţime: Marius Manea, în rolul Alfredo, ne-a demonstrat posibilităţile sale vocale; Adrian Mărcan, în rolul Giorgio Germont, a realizat o foarte frumoasă şi impresionantă creaţie. Cristina Radu, în rolul Violettei (debut), a demonstrat încă o dată, un talent ieşit din comun şi o inteligenţă muzicală de excepţie. A intrat în rolul dificil al Violettei, cu o asemenea intensitate, încât am uitat complet că ea era de fapt Cristina Radu, şi nu Violetta. Trăirea ei a impresionat publicul până la lacrimi. De altfel, a fost răsplătită cu ovaţii, lumea aplaudând în picioare. Odată cu acest rol, avem din nou o confirmare despre faptul că nu poţi fi un mare interpret, dacă nu eşti şi un mare muzician, adică un om cu orizont, cu o deosebită cultură şi imaginaţie.
Îi dorim Cristinei Radu multe succese de-acum încolo şi un drum ascendent, iar Operei Braşov spectacole de aceeaşi înălţime cu cel din 21 aprilie!
3. Impresii din public…
Miercuri, 18 februarie, 2009 – Muzeul „Casa Mureşenilor” – Recitalul de la ora 5
‚RAHMANINOV FOREVER’ in Brasov
Pe 25 noiembrie am luat parte la un eveniment superb, o adevarata minunatie si o delectare. Acesta s-a desfasurat la “Muzeul Casa Muresenilor” si s-a intitulat “Rachmaninov…forever!” Au incantat publicul soprana Cristina Radu, pianistii Corina Raducanu&Eugen Dumitrescu(cei 3 alcatuiesc Ansamblul Remember Enescu), actorul Attila Torok a recitat versuri minunate din creatia lui Serghei Esenin.
Am decis sa merg la acest eveniment pentru ca o admir pe Cristina Radu si pentru ca imi plac foarte mult creatiile lui Rachmaninov. Dupa o vizita la fostul meu liceu, am pornit intr-un suflet spre muzeu. Trebuia sa mai vina si 2 colege, am vorbit la telefon si m-au informat ca au insotitori, asa ca m-am grabit sa urc, sa ocup daca pot locuri.Din fericire, locul din fata in care stau de obicei era liber, am mai gasit unul pe acest rand si am mai pus esarfa si geanta pe altele 2…sperand sa nu inceapa lumea sa faca scandal:))))
Dupa ce m-am asezat, am avut parte de o revelatie…pianul a inceput sa cante…si nu stiu cum a aparut domnisoara Cristina si a inceput sa cante”Aici este bine”(opus 21,nr7), o arie pe care o ador…si am ramas fara cuvinte…nici nu am observat cand a aparut.Mi s-a intamplat, ca atunci cand am iesiri culturale..sa am parte de dubla bucurie…sa fie repetitii…asa ma bucur.
S-a facut ora 5..si au aparut stelele serii…toti erau frumosi si eleganti. Pianistii au fost incredibili, m-au proiectat intr-o reverie intensa..parca pluteam int-un spatiu edenic. Domnisoara Cristina cu a ei voce divina a fost plina de emotie, expresivitate si intensitate…si m-a purtat pe un curcubeu muzical….Versurile recitate de domnul Torok m-au facut sa reflectez si sa zambesc.
O seara frumoasa, cu oameni talentati si cu muzica de suflet care se cuibareste in fiecare particica din tine…O seara de vis! Mi-ar fi placut sa fac o poza cu domnisoara Cristina, sa am amintire, insa nu eram prea eleganta..si era contrastul destul de mare..si motivul cel mai mare..mi-a fost cam rusine sa o rog…eii…poate data viitoare, cand o sa port si eu altceva…si o sa prind curaj…*blushes*.
Aici puteti viziona prima parte a acestui superb eveniment:http://www.novapress.ro/video/rachmaninov…forever.html
O sa fiu un om fericit cand o sa pot canta ceva de Rachmaninov..cred ca o sa plang atunci..pentru ca totul e mult prea frumos…pana atunci..ma pun pe studiat:D
N-au fost Tchaikovsky si Brahms cum auzisem, n-au fost Schubert si Brahms cum citisem pe site, au fost Mozart si Brahms. Slava cerului, Brahms a fost numitor
comun si-a fost cantat aseara la Sala Mihail Jora.
Mi-a placut mult Cristina Radu. S-a simtit pasiunea cu care traieste muzica pe care o canta atat de frumos. Cred ca este asa de important pentru oricare artist, indiferent de arta pe care o practica, indiferent de gradul ei de complexitate, sa o transmita si celor mai putin initiati. Sa-l faca si pe cel care abia, abia gusta respectiva arta, sa se bucure de ea.
Eu m-am bucurat aseara fara sa fiu experta in muzica clasica. Nici pe departe. De fapt, sunt un adevarat anti-talent iar orele pe care le-am petrecut la cor, pe cand eram in scoala generala, m-au ajutat numai sa trag chiulul de la orele de cultura civica….my God! Era atat de cumplita profa, oribila, cosmar traumatizant, incat ar fi preferat sa fac o mie de ore de mate, fizica si tot ce mai vreti, decat sa indur chinurile ei. N-a fost cazul, corul m-a salvat intotdeauna! Niciodata, insa, n-am manifestat vreun interes sporit fata de vreo campanie CSR din .ro si de CSR in genere. Citeam din cand in cand cate o stire despre diverse actiuni, insa nimic mai mult si ma suspectez ca asta s-ar trage de la chiul.
Lasand gluma la o parte, ceea ce vreau sa spun este ca multe concerte de la Sala Radio sunt organizate cu sprijinul Grawe Romania. Foarte frumos gestul lor de a sustine aceste evenimente culturale. Fac bine tuturor: bine pentru artisti pentru ca astfel nu-si risipesc talentul, bine pentru noi, publicul, pentru ca ii putem asculta live. Bravo. (dec.2007)
“Carmen” La Opera din Brasov
“Suava Micaela, a lui Bizet, este Cristina Radu a operei Brasov- soprana. As putea spune despre Cristina Radu si muzica ei, ceva de genul: “o muzica formata din sunet-tacere, ori muzica nascuta din decuparea tacerii in intervale”. Am intelege insa mai greu. Asa ca spun altfel: “muzica ei seamana cu ce mi s-a parut mie cand am auzit stelele cantand”. Cristina Radu este o fina iubitoare a ” cartii”. Daca spun despre ea ca a plecat de la existentionalismul lui Camus, ca iubeste logica si pe Socrate, il admira pe Platon…ne-am incurca. Nu-i mai simplu sa spun despre frumoasa soprana ca este primavara proaspata sau toamna colorata, vara calda sau iarna alba???
Daca o cunosti pe Cristina Radu si esti trist ( si Doamne de cate ori nu suntem tristi!!??) cautati in minte chipul ei. Te vei trezi zimbind. De aceea i se potriveste atat de bine Cristinei, rolul visatoarei dar atata de umana Micaela..
Cornelia Petre (Sapte Seri 12-25 feb.2010, editia Brasov www.sapteseri.ro)
Despre Festivalul ‘Tintea muzicala’ si..atingerea ingerilor
Asta am simtit eu ascultind-o pe soprana Cristina Radu. Ca s-au rupt cerurile…si am norocul, multumita oragnizatorilor acestui eveniment-doamnele Dana Cristina Probst si Adina Dumitrescu, sa ma ridic cumva din lumea asta. Incredibil cita frumusete, modestie si talent a pus Dumnezeu intr-un OM. Onorata am fost sa pot imparti aceiasi incapere cu compozitorii:George Balint, Sebastian Dumitrescu, Sorin Lerescu, Dana Maria Probst si Adina Dumitrescu. Le-am spus distinselor compozitoare care au initiat acest festival, acest eveniment cultural, ca am avut senzatia ca traiesc undeva, in interbelic. Pentru ca in acea perioada, oamenii de cultura erau pretuiti, in acea perioada regalitatea, marii boieri, obisnuiau sa tina astfel de evenimente. Enescu era obisnuitul Casei Regale. Sa nu vi se para deplasata comparatia, insa noi….doar prin cultura, prin atingerea acestor ingeri, ne amintim, de fapt …cum este esenta poporului roman.. Interpretarile artistilor:Mihai Virtosu,Sebastian Dumitrescu,Liis Joamets,Maria Magdalena Probst au avut o inalta tinuta, de prisos sa va spun ce Lumina de bucurie aveau ochii lor atunci cind cintau si cind si-au primit aplauzele. M-am intrebat dese ori ce simte un compozitor de muzica(un scriitor stiu ce simte), cum vin in mintea si-n sufletul unui compozitor acele sunete…notele muzicale. Un mister va fi pentru mine. Asemenea initiative de a organiza evenimente culturale, fac cumva legatura intre Romania zbuciumatului 2010 si perioada apusa…perioada valorilor, a elitelor, a valorii. Felicitari si multumiri inca o data organizatorilor: Casa Teodorescu si AAKIES . Dupa cum spune si motto-ul evenimentului ‘Intre bizarul baroc si frumosul modern’ noi, cei deasupra carora s-au deschis cerurile, am avut parte de o minune: muzica…
Publicat de Ioana Gînju: http://ioana-ginju.blogspot.com/2010/07/despre-festivalul-tintea-muzicala.html
