Carmen

img_8734

Pasiune, mister, drama, tinerete exuberanta, soare torid spaniol si caractere incendiare, dans plin de nerv si o muzica de neuitat in opera Carmen de Georges Bizet, pe un libret de Henri Meilhac si Ludovic Halévy, dupa nuvela omonima a lui Prosper Mérimée.
Va asteptam la Opera, sambata 4 martie 2017 la ora 18.30, in Brasov.

Distributia:
Carmen Topciu / Carmen
Liviu Iftene (debut)/ Don Jose
Adrian Marcan / Escamillo
Cristina Radu / Micaela
Marian Rește / Zuniga
Paul Tomescu / Morales
Lăcrămioara Schuller / Frasquita
Cristina Roșu / Mercedes
Nicolae Zaharia / Dancairo
Claudiu Bugnar /Remendado
Soliști balet: Cristina Rotundu, Ramona Mezei, Dorin Mirea, Alexandru Fotescu.
Corul si Orchestra Operei Brasov/ Dirijor: Ciprian Teodorașcu (Opera Națională București)
Regia: Cristian Mihăilescu
Scenografia: Rodica Garștea
Coregrafia: Nermina Damian

Posted in Opera Roles | Tagged , , , , , , | Leave a comment

Flautul fermecat

img_8421

Sambata 18 februarie 2017, ora 18.30, Opera Brasov gazduieste spectacolul Flautul fermecat de W.A.Mozart.

Din distribuție, fac parte soliștii: Nicoleta Chirilă (Regina Nopții), Filip Panait (Sarastro) – invitat de la Opera Națională București, Mihai Irimia (Tamino), Maria Petcu-Catrina (Pamina), Nicolae Zaharia (Papageno), Simona Mărcan (Papagena) – debut, Cristian Dicu (Monostatos), Cristina Radu (Doamna 1), Carmen Topciu (Doamna 2), Gabriela Hazarian (Doamna 3), Bogdan Mirică (Preot 1), Paul Tomescu (Preot 2), Andromeda Nemeș (Copil1), Andreea Gurguiatu (Copil 2), Anca Manea (Copil 3), Irinel Felea, Dan Ionescu (Oameni în armură).

Corul si orchestra Operei Brasov – dirijor Josef Horvath (Opera maghiara din Cluj)

Regia spectacolului este semnată de Anda Tabacaru-Hogea. Scenografia și costumele sunt create de Rodica Garștea, iar pregătirea corului este asigurată de Leonard Boga.

Spectacol in limba romana.

http://www.opera-brasov.ro/ro/festival-si-gala/-flautul-fermecat-ultima-opera-compusa-de-mozart.htm

 

Posted in Opera Roles | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

Forza del destino

 

img_8020Forza del destino

Verdi

Teatrul National de Opera si Balet “Oleg Danovsky” din Constanta readuce in scena spectacolul Forta destinului dr Giuseppe Verdi, in regia semnata de Alice Barb si scenografia Maria Miu.

Sub bagheta dirijorului Tiberiu Oprea evolueaza soprana Cristina Radu (Leonora di Vargas), Razvan Sararu (Alvaro), Catalin Toropoc (Carlos di Vargas), Lucia Mihalache (Preziosilla), C.Acsinte (Padre Guardiano), Marius Eftimie, Orest Paslariu, Gabriela Dobre, corul si orchestra TNOB Constanta.

12 aprilie 2017 | ora 18.30

http://tnobconstanta.ro/ai1ec_event/forta-destinului-g-verdi/?instance_id=1656

 

 

Posted in Uncategorized | 1 Comment

DON Giovanni MOZART

img_1674

Don Giovanni | Sambata 4 februarie 2017, ora 18.30, Sala Operei Brasov

Don Giovanni | Adrian Mărcan

Donna Anna | Valentina Mărgăraș

Donna Elvira | Cristina Radu

Leporello | Marian Rește

Zerlina | Corina Klein

Don Ottavio | Liviu Iftene

Masetto | Ștefan Schuller

Comendattore | Dan Popescu

Corul și Orchestra Operei Brașov | dirijor Traian Ichim

Regia | Cristian Mihăilescu

Scenografia | Şerban Iuca

Coregrafia | Nermina Damian

Saturday, 4 February 2017, 6.30 pm, Opera Brasov: Don Giovanni.

http://www.opera-brasov.ro/ro/festival-si-gala/-don-giovanni-opera-operelor-pe-scena-lirica-brasoveana.htm

 

 

Posted in Opera Roles | Leave a comment

Forta destinului …O marturie vizuala, premiera 29 octombrie 2016

De câteva săptămâni bune o poveste veche, consumată cu câteva secole în urmă, care ar fi putut deveni  cu lejeritate un alt fapt uitat printre miliardele de întâmplări care alcătuiesc puzzel-ul imens al istoriei (dacă Verdi nu s-ar fi străduit să scrie o muzică răvăşitoare pentru această dramă) – aşadar, povestea Leonorei di Vargas, fiica Marchizului de Calatrava din Sevillia; a iubitului acesteia, Don Alvaro, prinţ incaş şi a fratelui Leonorei, Don Carlo – a fost hrana, piatra de încercare, mobilul unor largi căutări şi confruntări, scânteia care a generat o efervescenţă anume în spaţiul cultural constănţean, acolo unde se pregatea premiera operei „La forza del destino”. Pentru mine a fost mai mult decât învăţarea unui rol nou, sau studiul intens pentru a-l apropia minţii, vocii, emoţiilor mele. A fost descoperirea unui alt mod de a căuta. Prin partitură, prin text, prin toate sugestiile posibile scrise sau nescrise acolo… a căuta un drum spre inţelegerea şi (re)creerea plauzibilă a unor destine a căror istorie să fie reprezentată ulterior cât mai veridic pe scenă; şi…un pic mai mult decât atât, un sens acestor căutari. Ghid pe acest drum a fost Doamna Alice Barb, regizoarea spectacolui şi cea care ne-a provocat pe fiecare în parte cu întrebări, sugestii, idei şi iar întrebări neaşteptate, menite să ne facă să căutăm răspunsuri, dar să ne şi îndoim mereu de fiecare soluţie găsită în pripă… Episodul decupat din viaţa personajelor dramei pe care o investigam avea nevoie să prindă contur şi „să treacă în carne şi oase”, aşa că am fost călăuziţi să privim şi dincolo de faptele relatate în libretul semnat de Piave (adesea lipsit de o coerenţă prea mare). Ni s-a propus pur şi simplu să ne imaginăm şi ce s-a întâmplat „înainte” să înceapa opera şi chiar ce va fi „după” ce ultimul acord muzical işi va încheia reverberaţia în spaţiul sălii de spectacol. Cum arăta viaţa personajelor noastre înainte ca destinele lor să fie dinamitate, printr-un accident nefast, într-o serie de întâmplări şi transformări dramatice? Care este subtextul vorbelor lor, în fiecare moment, şi cu ce intonaţie sau tempo putem reda just sensul  acestora şi ritmul situaţiilor de viaţă în care se află? Pe scurt, ni s-a propus un drum pasionant de cercetare, nu doar o serie de repetiţii în care să reluăm soluţii sau clişee deja încetăţenite, validate de interpretările unor mari artişti care au jucat sau montat acest titlu. Să reconstruim altfel spus, în vocile şi trupurile noastre, aşa cum sunt ele acum, aceste personaje şi să le dăm viaţă într-un mod în care să emoţioneze şi să pună pe gânduri publicul care vine acum în sală, să participe la acest spectacol. Un plonjon în „aici şi acum” foarte modern ca şi concepţie, fără ultilizarea mijloacelor facile ale şocului în decoruri sau ale atitudinilor în dezacord cu subiectul, stilul sau epoca din care provine istoria respectivă.  Un pariu pe care au mizat Doamna Daniela Vladescu, managerul TNOB Oleg Danovski din Constanţa şi iniţiatoarea acestui proiect în cadrul „Festivalului de Muzică şi Dans” 2016, Doamna Alice Barb, regizoarea şi cea care a imaginat şi inspirat acest spectacol, Doamna Maria Miu, scenografa şi autoarea unor costume minunate; dirijorul Tiberiu Oprea; subsemnata, în rolul Leonorei di Vargas; muzicianul si dragul meu prieten, tenorul Razvan Sararu – in rolul lui Don Alvaro; talentatul bariton Cătălin Toropoc in rolul lui Don Carlos di Vargas; fermecătoarea mezzosoprană Lucia Mihalache în rolul Preziosilla; basul Constantin Acsinte în rolul Padre Guardiano; basul Orest Pâslariu în rolul Marchizului de Calatrava; baritonul Marius Eftimie în rolul călugărului Melitone; Gabriela Dobre în dublă ipostază de asistent de regie şi Curra; alături de corul şi orchestra Teatrului Naţional de Operă şi Balet din Constanţa. Sunt fericită pentru şansa de a fi fost parte din acest proiect frumos şi mulţumesc pentru votul de încredere pe care mi l-a acordat, Doamnei Daniela Vlădescu, pentru descoperirile şi bucuria cercetărilor pe tot parcursul lucrului Doamnei Alice Barb, pentru bucuria de a cânta şi a explora împreună – tuturor colegilor din distribuţie, din cor şi orchestră; şi pentru aceste minunate poze – fotografilor Petre Bulgary şi Adrian Mergiani.

Cristina Radu

forza-1forza-2forza-3forza-4forza-5forza-6forza-7forza-8forza-10forza-13forza-13aforza-13bforza-14forza-15forza-16forza-17forza-18forza-19forza-20forza-21forza-22forza-23forza-24forza-25forza-26forza-27forza-28forza-29forza-30forza-31forza-32forza-33forza-34forza-35forza-36forza-37forza-38forza-39forza-40forza-41forza-42forza-43forza-44forza-45forza-46forza-47forza-48forza-49forza-50forza-51forza-52forza-53forza-54forza-55forza-56forza-57forza-58forza-59forza-60forza-61forza-62forza-63

Posted in Opera Roles | Tagged , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

La forza del destino – premiera in deschiderea festivalului Muzicii si Dansului, Constanta 2016

destino

De la premiera din 1862 (in Rusia ! in orasul Sankt Petersburg), Verdi  a  revizuit si reformulat numeroase pasaje din Forza del destino, o opera care a traversat secolele si este reprezentata si in prezent cu succes pe scenele lumii. O muzica marcata de intensitatea dramatica a unei iubiri neimplinite, ce se deruleaza pe fundalul societatii spaniole şi italiene din secolul XVIII (in jurul anului 1750) – captand insa framantari sociale care bulveresaza si acum actualitatea cotidiana : razboi, saracie, emigratie… Desi cu origini nobile, cei trei eroi ai operei – Leonora si Don Carlo, fii ai Marchizului de Calatrava si Don Alvaro, print incas – au parte de destine extrem de incercate, alegand calea pribegiei, a razboiului sau a monahismului in incercarea disperata de a evada dintr-o situatie limita in care au fost prinsi fara voia lor. Inchisoarea este un leit-motiv nerostit care apare pe tot parcursul acestei opere intunecate…metafora si cheia in care poate fi citita istoria acestor destine umane, cu multiple modulatii : mediul social aristocratic inchis in normele sale de onoare ; razboiul care transforma realitatea multora intr-o temnita a carei iesire este adesea doar moartea ; claustura manastirii – o izolare autoimpusa, asumata de catre ascetii care isi cauta salvarea spirituala dincolo de zbuciumul lumii ; si nu in ultimul rand inchisoarea propriului destin, temnita propriilor ganduri care bulverseaza lumea interioara a eroilor acestei opere, din care ei simt ca nu pot evada… Starea aceasta este de alfel si miezul incandescent al uneia dintre cele mai celebre pagini muzicale ale operei – aria-rugaciune „Pace, pace, mio Dio !”  in care Leonora, aflata deja de 7 ani in manastire, marturiseste ca nu si-a gasit linistea interioara si sufera cu aceeasi intensitate ca in prima zi…implorand iertare si eliberare. Inchisoarea ca forma de nevointa a acestei lumi, cu multiplele ei reprezentari, este cheiaa pe care regizoarea Alice Barb a ales-o pentru aceasta noua punere in scena a operei verdiene „La forza del destino” in deschiderea „Festivalului international al Muzicii si Dansului” (editia XLII octombrie-noiembrie 2016)- avandu-i ca protagonisti pe tinerii artisti ai Teatrului National de Opera si Balet Oleg Danovski din Constanta si invitatii lor.

Distributia completa

Cristina Radu (Opera Brasov) – Leonora

Razvan Sararu – Don Alvaro

Catalin Toropoc (Opera Nationala din Bucuresti) – Don Carlo

Lucia Mihalache – Preziosilla

Constantin Acsinte – Padre Guardiano

Marisu Eftimie – Fra Melitone

Orest Paslariu (Opera Nationala din Bucuresti) – Marchese di Calatrava

Gabriela Dobre – Curra

Orchestra si Corul Teatrului National de Opera si Balet „Oleg Danovski”

Dirijor Tiberiu Oprea

Regia artistica, light design, scenariu: Alice Barb

Scenografia: Maria Miu

Un proiect coordonat de Daniela Vladescu

 

Va asteptam cu drag la Premiera spectacolului „La Forza del Destino” – sambata 29 octombrie 2016, la ora 18.30 la Teatrul National de Opera „Oleg Danovski’ din Constanta.

afis-forza-del-destino

Posted in Opera Roles | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

This Saturday… La Traviata!

image

Final de stagiune la Opera din Brasov – articol semnat de Horia C.Deliu: http://www.mesageruldecovasna.ro/educatie-cultura/final-de-stagiune-cu-traviata-la-opera-brasov/

Posted in Opera Roles, Press & Media | Tagged , , , , , , , , | Leave a comment

Concert la Biserica Evanghelica din Sebes

Sebes

Biserica Evanghelica din Sebeş găzduieşte sâmbătă 28 mai 2016 un concert susţinut de trei tineri muzicieni transilvăneni : organistul Steffen Schlandt (Biserica neagră din Braşov), soprana Cristina Radu (Opera Braşov) si clarinetistul Ciprian Dancu (Filarmonica de Stat din Sibiu). Concertul propune un program variat, alternând lucrări clasice semnate de Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Serghei Rahmaninov, George Enescu, Claude Debussy, cu lucrări inedite semnate de compozitori transilvăneni, Paul Richter, Emil Honigberger. O seară de muzică sacră în ambianţa frumoasei biserici din Sebeş, atestată încă din secolul XII.

foto: Florian Rares Tileaga

Posted in Concerts | Tagged , , , , | Leave a comment

Muzica este cea mai inalta forma de magie

“Muzica este cea mai inalta forma de magie care poate transfigura realitatea”

Interviu realizat de scriitoarea Ioana Diaconescu cu soprana Cristina Radu, pentru revista “Dilema veche” – Saptamanal de tranzitie, anul XIII, nr.638, 12-18 mai 2016.

Online: http://dilemaveche.ro/sectiune/muzica/articol/muzica-este-cea-mai-inalta-forma-magie-care-poate-transfigura-realitatea-int

Cristina Radu portrait

Desemnată  “Soprana Anului 2009”, prodigioasa “La Radu” este  absolventă a Universitatății de Muzică din București – clasa Maria Slătinaru-Nistor, instrută în Masterclass cu personalități de valoarea unor  Alberto Zedda, Virginia Zeani, Felicity Lott, Denice Graves, etc. și  în ultimii ani, cu Vasile Moldoveanu  al cărui discipol este. Laureată a unor concursuri internaționale și naționale:  „Verviers International Singing Competition”, „Joseph Schmidt”, „ Mihail Jora”, „Marțian Negrea” etc., concertează, încă din studenție, în variante stilistice vocale. Debutează la Opera Națională București în„Don Giovanni”de Mozart  – Donna Elvira (“ Cristina Radu pare a fi o Donna Elvira ideală . Calitățile sale vocale o ajută din plin iar inteligența  îndrumă spre versatilitate în orice partitură o interpreteazăSuccesul său ca soprană dramatică mozartiană nu face decât  confirme un început strălucitor de carieră .” – Valentina Sandu-Dediu – „Tineri în profil. Compozitori și soprane.” – România literară nr. 25/2003). Prim solistă a Operei din Brașov, atacă un repertoriu vast (Mozart, Bellini, Donizetti, Verdi, Bizet, Gounod, Offenbach, Leoncavallo, Puccini) și pe scenele țării; prezentă în turnee în Germania, Austria, Elveția, Marea Britanie și Spania. Valoarea lirică o așează  în 2011 pe scena Teatrului Liric din Cagliari – Italia. Profesionistă în muzica de cameră – Lied și Oratoriu, concertează în SUA, Belgia, Portugalia, Bulgaria, Ukraina și în țară  (Filarmonica „George Enescu” – București, Filarmonica din Tg.Mureș etc.)   A fost solicitată de compozitor în prima audiție mondială a operei spaniole ”La Casa de Bernarda Alba” de Miguel Ortega.

După Lisabona unde a realizat concerte de muzică sacră ca solistă a Ansamblului Capela Coronensis și după ultimul succes cu „Il Trovatore “ de Verdi  la Opera Brașov, vorbim despre spirit, pasiune. Muzică. O pagină din multe altele ce s-ar putea scrie despre Cristina Radu.

26 octombrie 2013. Premieră la Opera Brașov. “ Il Trittico” de Puccini. După „Il Tabarro” (regizor Alexandru Nagy), lângă invitatul de onoare, maestrul Vasile Moldoveanu ce strălucise odinioară în Luigi, la MET. Urma „Suor Angelica” : pe scenă, ca din Cer, o făptură diafană, un lujer de fată. Identificare  ideală  cu personajul.  Vasile Moldoveanu  șoptește: “ Este o voce italiană!” și apoi: “Cu Cristina Radu am de vorbit!”. Ne-am cunoscut în aceeași seară și nu ne-am mai despărțit. Discipolatul ei pe lângă Vasile Moldoveanu a început în același timp cu Alexandru Aghenie, partenerul ei de scenă, care în seara aceea debuta în „Gianni Schicchi”, el fiind atunci un tânăr corist în ansamblul Operei Brasov….

Este un artist muzician. Îi urmăresc traseul  inedit: unul dintre cazurile fericite care a rămas în muzică din copilărie și a evoluat ca muzician de excelență. Întâi, Corul de copii Radio și cursurile liceului de muzică cu specialitățile vioară și pian. Originală și dedicată, pasionată și lucidă, stăpânește și în același timp crește.

 

Ioana Diaconescu: „Spiritul” actului artistic  – „arderea” interioară naște  energia magică, se insinuează  în evoluția artistului și produce, în momente de grație, transformarea spectaculoasă  a interpretului  în artistul pur. Odată coborâtă cortina, revine la normal?

Cristina Radu: Normalitatea are multiple dimensiuni pentru un artist… Latura incandescentă a oamenilor de artă este, în primul, rând creativitatea, în nenumăratele ei forme. Dar “flacăra” ei arde cu fluctuații după… „metabolismul” spiritual al fiecăruia. Condiţia artistului este să fie bântuit de fantasmele sale dar să accepte și momente de deşert sufletesc și să le depășească, să escaladeze cu entuziasm inspiraţia sau să trăiască în dimensiunile mundane ale vieţii sale. Cert este, însă, un anumit continuum: rămâne artist și coborât de pe scenă, plecat de la masa de scris, sau de lângă şevalet.

 

Aveți deja, în repertoriu, variate roluri de operă. Ați cântat cu parteneri diferiți, pe scene diferite, cu șefi de orchestră și orchestre diferite. V-au inspirat idei noi în „variantele” de parteneri?

Învăţ continuu. De la fiecare coleg de scenă, cântăreţ, instrumentist, dirijor, regizor, coregraf, scenograf. Iubesc să interacţionez cu oameni creativi, pasionaţi de ceea ce fac, care nu se mulţumesc să priveasca realitatea din unghiuri comune sau comode. Ei reuşesc, prin charisma, lor să-mi modifice adesea percepţia avută asupra unui rol sau moment muzical şi scenic, asupra modului cum poţi cânta o frază, sau interpreta chiar o pauză muzicală.

 

Credeți în misiunea artistului?  O legați de idealurile ce le aveați ab initio ? Are, artistul, forța de a-și crea o imagine autentică, dincolo de „modele” impuse de mass-media?

Da, cred în misiunea artistului de a re-trezi în sine și în cei care-l urmăresc, un foc al prezenţei şi al pasiunii pentru frumos, pentru spiritul viu implicat creativ în Univers. Pentru comuniune. Şi pentru „coborârea minţii în inimă” Oricât de elaborată poate ajunge o formă artistică, dacă ea poate mişca încă inimi, înseamnă că reuşeşte să producă minunea de a ne scoate din rătăcirea raţionamentelor abstracte ale minţii şi a ne unifica conştiinţa. Idealurile mele ab initio erau mai prozaice: să ajung cel mai bun cântăreţ,  să colind lumea  demonstrând performanţele mele vocale şi actoriceşti. Azi interesul meu merge intens spre expresie şi mesaj. Cât despre mass media, va fabrica mereu şi va susţine artificial „modele de succes”, adesea fără a fi valori reale. Dar „piaţa” artistică consumă  o gamă variată de oferte. Artistul poate ieşi din capcane facile păstrându-şi direcția în acord cu idealurile sale.

 

Aveți, încă din școala de muzică, două specializări instrumentale. Ați cântat în Corul de copii Radio. De ce ați ales vocea umană?

Iubesc toate instrumentele muzicale, dar prin voce,”instrumentul invizibil” cum îmi place să-i spun,  mă exprim cel mai direct. Când cînt mă simt liberă şi am adesea o stare euforică.

 

Este spectacolul de operă pentu „aristocrația spiritului”?  Pavarotti l-a creat inedit, pe stadioane, a intrigat dar a atras mase largi. Credeți în magia muzicii? Spuneați de un tempo muzical  versus  tempoul zilelor noastre…

Cred în aristocraţia spiritului şi în puterea acestui spectacol complex, opera, de a te conecta cu o   nobleţe pe care nu o asociez cu opulența sau erudiţia savantă, ci cu o fineţe şi o generozitate sufletească, cu libertatea interioară, cu creativitatea, cu ordinea în valori, cu ţinuta demnă specifică aleșilor. O stare accesibilă (indiferent de rasă, nivel social sau disponibilitatea sufletească) de a rezona cu aceste valori spirituale. Nu atât cadrul – somptuosul teatru de operă sau prozaicul stadion – ci mesajul acestei forme artistice poate proiecta  publicul într-o altă zonă a conştiinţei. Dintre toate artele, muzica este forma cea mai înaltă de magie, care poate transfigura realitatea. Nu mă refer la orice gen muzical. Există şi genuri, precum manelele, care transmit energie inconsistentă și un mesaj impur. Fascinant în spectacolul de operă este că publicul poate diferenția clar „linii de destin” şi şabloane mentale care adesea ne rutinează existenţa. Ca şi în teatru sau cinema, urmărind evoluţia personajelor, putem înţelege forţa  gândurilor, cuvintelor şi atitudinilor lor în determinarea unor traiectorii de viaţă. Putem juca, în paralel, un “joc al posibilităţilor” (la care interpreţii sunt adesea provocaţi în studiul și înțelegerea personajului), aplicabil şi vieţilor noastre, adesea cu diverse variante. Alegem, oare, întotdeauna lucid şi deplin ancoraţi în prezent?

 

Operă, muzică sacră, vocal simfonică, oratoriu și lied. Aveți un repertoriu divers.  Granițele stilistice există.Putem vorbi de  bariere preconcepute?  Pentru a alege este nevoie de o gândire muzicală  liberă.

Există deopotrivă graniţe stilistice dar şi multe idei preconcepute. În muzica vocală cultă formele diferite de expresie ca Opera, Oratoriul sau Liedul, permit coexistenţa unor stiluri componistice diverse şi stiluri interpretative diferite. Intrăm într-un labirint de rafinamente, tradiţii, inovaţii, dispute… Unii interpreţi aleg sau sunt ghidaţi să se „specializeze” în anumite repertorii. Personal cred că un artist e bine să experimenteze şi să înveţe permanent, să exploreze cât mai multe teritorii muzicale; dar dincolo de truda onorabilă de a servi aspectele tehnice apreciez cel mai mult exerciţiul autenticităţii. Efortul de a surprinde şi a reda cât mai simplu şi mai viu mesajul oricărei lucrări, indiferent de forma muzicală . Pasiunea şi drama operei, jovialitatea operetei, poezia dar şi vizualul în lied, rugăciunea sinceră în muzica sacră, în oratoriu.

 

Dintre roluri prezente și  viitoare, unele vă sunt dragi, altele vor veni în palmaresul dumneavoastră adăugîndu-vă un alter-ego. Cele care vin în întregirea portretului dvs. artistic pot fi noi căi de acces la valoare?

Pentru un artist de operă, un rol poate deveni, pentru un timp, un alter-ego, cu condiția păstrării lucidității, altfel poate apărea manierismul în joc sau megalomania în personalitatea lui, diverse forme de impostură sau chiar de… schizofrenie. Un rol nou este o cale de acces spre cunoaştere, deopotrivă artistică şi umană, însă valoarea se distilează în caracterul nostru, trecând prin alt filtru decât cel al imaginaţiei: acela al autenticităţii.

 

Cum arată artiștii într-o țară ce pare că minimealizează rolul culturii? Una este merge și așa (soluția supraviețuirii) și alta evoluția permanentă –  studii de specialitate și competitivitate internațională, cu efectul scontat: prezența, determinată de valoare, pe scenele lumii.

Trăind în România, o ţară aflată la confluenţa culturii de sorginte occidentală şi a spiritului răsăritean, spaţiul artistic poate fi extrem de fertil pentru creativitate şi sinteze multiple. Realitatea însă este din ce în ce mai descumpănitoare pentru noi, artiştii tineri. Cultura, educaţia sunt tratate ca accesorii deloc indispensabile şi prin urmare lăsate în derizoriu financiar, uneori la limita supravieţuirii. În acest context efervescenţa culturală se estompează, evenimentele de elită se restrâng, artiştii migrează, idealurile par desuete şi teatrele se luptă să menţină stagiunile, să facă câte o premieră sau un festival, într-un spațiu nepăsător sau chiar ostil. Corupţia înfloreşte mai repede într-un astfel de spaţiu fragilizat, decât competitivitatea. În aceste condiţii artiștii aleg exilul, cooperarea cu sisteme preexistente sau rezistenţa pe poziţii independente (mai rar). Modelul de supravieţuire coexistă cu cel al evoluţiei permanente, fiecare artist investind energie într-o direcţie sau alta, în funcţie de resursele situației sau de determinarea sa. În majoritatea cazurilor se zbate să găsească soluţii, contracte, colaborări pentru a supravieţui, a-şi dezvolta repertoriul sau a evolua artistic. Pentru mine, un artist împlinit nu este atât visătorul cât creatorul care-și materializează arta sa în Agora… în spaţiul lumii în care trăieşte.

 

Credeți în modelul spiritual ?  Ce rol are el în evoluția dv. ca artist?

Cred tot mai puţin în modele unice şi tot mai mult în diversitate, spontaneitate, creativitate, autenticitate. Acestea sunt marca oricărui artist valoros. Acest crez nu exclude charisma şi impactul profund al personalităţilor ce ne inspiră. În formarea noastră iniţială şi apoi în şlefuirea constantă în carieră, aceste personalităţi – profesori sau artişti consacraţi, ne ghidează, ne deschid perspective, ne fac să ne re-îndrăgostim permanent de artă. Am avut şansa să fi întâlnit astfel de personalităţi: de la doamna Caleya, prima profesoară de pian, doamna Tudorancescu, dirijoarea corului “Greieraşul” şi doamna Doina Tarniţă, care alături de părinţii mei m-au încurajat să-mi urmez visul muzical – la dirijorii Corului de Copii Radio doamna Eugenia Văcărescu Necula şi domnul Voicu Popescu de la soprana Emilia Petrescu și maestra mea de la Conservator, soprana Maria Slatinaru Nistor, la sopranele Mariana Stoica, Virginia Zeani, Ileana Cotrubaș, la violoncelistul Alexandru Moroşanu, maestrul Dinu Ciocan, sopranele Elena Şerban-Szighetti, Felicity Lott şi pianistul Graham Johnson la dirijorul Alberto Zedda, organistul Steffen Schlandt la tenorul de faimă mondială Vasile Moldoveanu, de la care învăţ şi în prezent. Acestor maeştri şi altor artişti dragi pe care nu i-am numit, colegilor din Opera Braşov şi de asemenea studenţilor mei, le sunt recunoscătoare pentru starea permanentă de căutare şi dorinţa de experimentare pe care mi le-au deschis.

 

Ca artist itinerant mă duceți cu gândul la menestrelii și trubadurii Evului Mediu în perpetuă călătorie, cântînd la înalte Curți. Acesta să fie modelul neobositei „călătoare” care sunteți ? Nu întâmplător, regina Eleanor de Aquitania care a ”lansat” cultul iubirii cavalerești, era fiică de trubadur.  Leonora, ultima dvs.cucerire artistică este iubita Trubadurului…

Cred că artiştii au un fel de geniu al călătoriei… Deşi astăzi o carieră lirică se ridică la cote înalte cu cât artistul este solicitat în întreaga lume, acest geniu al călătoriei îl au şi artiştii fără cariere fabuloase. Viaţa noastră a tuturor este o călătorie spre lumea interioară, iar artiştii plonjează adesea în spaţiul abisal al imaginație și călătoresc des şi în…timp. Leonora, doamna prinţesei de Aragon, eroina lui Verdi a trăit în sec.XV. Pentru a o întruchipa, un artist rememoreaza şi aduce în faţa publicului crâmpeie din viaţa şi gândirea unei societăţi care a trăit câteva secole în urmă. Pe acordurile muzicii baroce ale unui Vivaldi sau ale unui Bach, interpreții dar și auditoriul călătoresc liber în timp, iar experimentele sonore avangardiste ne lansează spre muzica viitorului. Muzica poate estompa graniţele timpului oferindu-ne câteva clipe de libertate pură.

 

Teatrul și opera pot fi salvarea pentru un artist? Poate că masca îi dezvăluie autenticitatea, nu i-o ascunde!

Întotdeauna mi-am imaginat teatrul si opera drept Imago Mundi. O oglindă fermecată reflectînd, prin mijloacele spectacolului, realitatea văzută (şi uneori cea nevăzută) a lumii, a minţii, a pasiunilor dar şi a creativităţii şi imaginaţiei umane. Totuşi cultura, arta, chiar în cele mai rafinate forme, nu pot decât  să orienteze, să valorizeze, să ofere unghiuri şi perspective, să intensifice percepţii, sau să acţioneze ca un opium.. Istoria ne arată adesea (recent, în gulagurile comuniste), că unii oameni au supravieţuit mai demn şi mai frumos respirând „ozonul” ideilor şi al culturii. Dar adevărata „salvare” pentru om şi pentru artist stă în ceva ce înnobilează şi transcede orice formă de artă şi cultură: darul divin prin care putem cunoaşte cu adevărat lumea aceasta şi intui ce e dincolo de ea. Iubirea.

 

a consemnat  Ioana Diaconescu

 

Ioana Diaconescu este poeta, scriitoare, traducatoare, o personalitate complexa si activa in spatiul cultural romanesc contemporan. Este autoare a numeroase volume de poezii si desfasoara o bogată activitate publicistică, colaborând la „Contemporanul”, „Secolul 20″, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, “Dilema veche” etc. cu versuri, proză, traduceri, comentarii, sau deţinând rubrici permanente la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”. În 1980 primeşte Premiul „Perpessicius” pentru ediţia Scrieri de Emil Botta. Preocupata intens de destinele unor personalitati romanesti de marca ce au fost intemnitate in inchisorile comuniste, este autoarea volumului “Scriitori in arhiva CNSAS” si a recentului serial publicistic aparut in revista “Romania literara” dedicat Lotului “Rugul aprins” (Preoti si martiri)

(info preluate din http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/biografia-zilei-ioana-diaconescu)

 

 

Posted in Press & Media | Tagged , , , , | Leave a comment

Suor Angelica

image

Jocul de lumini si umbre, dualitatile  sufletului dar si spatiul abisal al visului sunt distilate sensibil de Puccini in delicata si enigmatica silueta a lui Suor Angelica. Revenirea Tripticului puccinian pe scena Operei din Brasov, va prilejui publicului, sambata 14 mai, ora 18.30 intalnirea cu Cristina Radu – Suor Angelica, Carmen Topciu – La Zia Principessa, Corina Purcărea (Facultatea de Muzică – Universitatea „Transilvania” Brașov) – La Maestra Delle Novizie, Cristina Coatu – La Badessa, Andreea Gurguiatu – Suor Genovieffa, Andromeda Nemeş – Una Novizia, Daniela Surdeanu – Suor Osmina, Geanina Tomescu – Suor Dolcina, Anca Moguţ – Prima Sorella Cercatrice, Anca Manea – Seconda Sorella Cercatrice, Rodica Iuga – La Suora Infirmiera, Ioana Grămadă – Copilul/ Orchestra OpereiBrasov – dirijor Ciprian Teodorascu.

Seara de opera va prezenta integral Tripticul puccinian : Il Tabarro – Suor Angelica – Gianni Schicchi. Detalii complete, pe site-ul Operei Brasov: http://www.opera-brasov.ro/ro/spectacole/-il-trittico-un-spectacol-compex-pe-scena-operei-brasov.htm

imaginea: George Underwood /preluat de pe http://r3maf.blogspot.ro/2011/03/george-underwood-ethereal-imagination.html?m=1

Posted in Opera Roles | Tagged , , , , , , , | Leave a comment